demaraj

română

Etimologie

Din franceză démarrage.

Pronunție

  • AFI: /de.ma'raʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
demaraj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ demaraj demaraje
Articulat demarajul demarajele
Genitiv-Dativ demarajului demarajelor
Vocativ demarajule demarajelor
  1. demarare.
  2. dezlegare a odgoanelor unei corăbii (în vederea plecării).
  3. început al unei activități.
  4. (fig.) (sport) avânt, forță, viteză cu care se pornește într-o cursă, într-o întrecere etc.

Sinonime

Antonime


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.