demara

română

Etimologie

Din franceză démarrer.

Pronunție

  • AFI: /de.ma'ra/


Verb


Conjugarea verbului
demara
Infinitiv a demara
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 demarez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să demareze
Participiu demarat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune în mișcare, a porni.
  2. (v.tranz.) a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării).
  3. (v.intranz.) (fig.) (sport) a-și lua avânt, a porni în viteză (într-o cursă).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.