delira

Vezi și : delirá, délira, deliră

română

Etimologie

Din franceză délirer < latină delirare

Pronunție

AFI: /de.liˈra/

Verb

Conjugarea verbului delira
Infinitiv	a delira
Indicativ prezent pers. 1 sg.	delirez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să delireze
Participiu	delirat
Conjugare	I

(v.intranz.) a fi în stare de delir; a aiura.
Bolnavul delirează din cauza febrei.

Sinonime

(med.) aiura, (înv. și reg.) bâigui, (Olt.) lozi

Cuvinte derivate

delir
delirant
delirare
delirium

Traduceri

a aiura

catalană: delirar (català)
engleză: rave (English), be delirious (English)
esperanto: deliri (Esperanto)
finlandeză: hourailla (suomi)
franceză: délirer (français)
galiciană: delirar (galego)
germană: delirieren (Deutsch)

italiană: delirare (italiano)
neerlandeză: ijlen (Nederlands)
poloneză: majaczyć (polski), bredzić (polski)
portugheză: delirar (português)
spaniolă: delirar (español)
suedeză: yra (svenska)
turcă: hezeyan etmek (Türkçe)

Etimologie

Din delira.

Verb

forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru delira.

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.