degetăruț
română
Etimologie
Din degetar + sufixul -uț.
Pronunție
- AFI: /de.ʤe.tə'ruʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului degetăruț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | degetăruț | degetăruți |
| Articulat | degetăruțul | degetăruții |
| Genitiv-Dativ | degetăruțului | degetăruților |
| Vocativ | degetăruțule | degetăruților |
- (bot.) (Soldanella montana) plantă erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, în formă de clopot, dispuse câte 1-8 în vârful tulpinii, care crește în regiunile muntoase.
Cuvinte apropiate
- deget
- degetar
- degetariță
- degetărea
- degetărel
- degetuț
- degețel
Traduceri
plantă; floare
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.