defrișa

română

Etimologie

Din franceză défricher.

Pronunție

  • AFI: /de.fri'ʃa/


Verb


Conjugarea verbului
defrișa
Infinitiv a defrișa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 defrișez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să defrișeze
Participiu defrișat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.