desfira

română

Etimologie

Din latină disfilare.

Pronunție

  • AFI: /des.fi'ra/


Verb


Conjugarea verbului
se desfira
Infinitiv a se desfira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mă desfir
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se desfire
Participiu desfirat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (rar; despre fire înfășurate, p. ext. despre obiectul pe care sunt înfășurate aceste fire) a se desfășura.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • desfirare

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.