defecțiune

română

Etimologie

Din defect. Confer franceză défection < latină defectio, defectionis.

Pronunție

  • AFI: /de.fek.ʦiˈu.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
defecțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ defecțiune defecțiuni
Articulat defecțiunea defecțiunile
Genitiv-Dativ defecțiunii defecțiunilor
Vocativ defecțiune defecțiunilor
  1. deranjament, defect care împiedică buna funcționare a unui mașini, a unui aparat, a unui mecanism, desfășurarea normală a unei acțiuni etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.