deconta

română

Etimologie

Din franceză décompter.

Pronunție

  • AFI: /de.kon'ta/


Verb


Conjugarea verbului
deconta
Infinitiv a deconta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 decontez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să deconteze
Participiu decontat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.