decolta
română
Etimologie
Din franceză décolleter.
Pronunție
- AFI: /de.kol'ta/
Verb
| Conjugarea verbului decolta | |
| Infinitiv | a decolta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
decoltez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decolteze |
| Participiu | decoltat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.