decență
română
Etimologie
Din franceză décence < latină decens.
Pronunție
- AFI: /de'ʧen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului decență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decență | invariabil |
| Articulat | decența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | decenței | invariabil |
| Vocativ | decență | invariabil |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.