decalog
română
Etimologie
Din franceză décalogue.
Pronunție
- AFI: /de.ka'log/
Substantiv
| Declinarea substantivului decalog | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decalog | decaloguri |
| Articulat | decalogul | decalogurile |
| Genitiv-Dativ | decalogului | decalogurilor |
| Vocativ | decalogule | decalogurilor |
- cele zece porunci religioase și morale din Vechiul Testament, revelate de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.