dantela

română

Etimologie

Din franceză denteler.

Pronunție

  • AFI: /dan.te'la/


Verb


Conjugarea verbului
dantela
Infinitiv a dantela
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 dantelez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să danteleze
Participiu dantelat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.