damna

română

Etimologie

Din franceză damner < latină damnare.

Pronunție

  • AFI: /dam'na/


Verb


Conjugarea verbului
damna
Infinitiv a damna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 damnez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să damneze
Participiu damnat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) a condamna la chinurile infernului.
  2. (v.tranz.) a blestema.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.