dăscăliță

română

Etimologie

Din dascăl + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /dəs.kə'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dăscăliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dăscăliță dăscălițe
Articulat dăscălița dăscălițele
Genitiv-Dativ dăscăliței dăscălițelor
Vocativ dăscăliță dăscălițelor
  1. (pop.; rar) învățătoare (la țară); (p.ext.) (fam.) profesoară.
  2. soție de dascăl.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.