dârdală

română

Etimologie

Din a dârd (âi) + sufixul -ală.

Pronunție

  • AFI: /dɨr'da.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dârdală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dârdală dârdale
Articulat dârdala dârdalele
Genitiv-Dativ dârdalei dârdalelor
Vocativ dârdală dârdalelor
  1. (reg.) om flecar; (p.ext.) om de nimic.
  2. mârțoagă, gloabă, dârloagă.

Expresii

  • (fam.) A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.