cursor

română

Etimologie

Din franceză curseur < latină cursor.

Pronunție

  • AFI: /kur'sor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cursor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cursor cursoare
Articulat cursorul cursoarele
Genitiv-Dativ cursorului cursoarelor
Vocativ cursorule cursoarelor
  1. dispozitiv mic (de metal) care alunecă de-a lungul unei rigle sau al unei tije gradate sau care se învârtește în jurul unei piese circulare gradate, permițând citirea gradațiilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.