curatelă

română

Etimologie

Din franceză curatelle < latină curatela.

Pronunție

  • AFI: /ku.ra'te.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
curatelă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curatelă curatele
Articulat curatela curatelele
Genitiv-Dativ curatelei curatelelor
Vocativ curatelă curatelelor
  1. instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.