cupla

română

Etimologie

Din franceză coupler.

Pronunție

  • AFI: /ku'pla/


Verb


Conjugarea verbului
cupla
Infinitiv a cupla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 cuplez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să cupleze
Participiu cuplat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (tehn.) a lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla.
  2. (v.refl. recipr.) (fig.) (despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.