cupar

română

Etimologie

Din cupă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ku'par/


Substantiv


Declinarea substantivului
cupar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cupar cupari
Articulat cuparul cuparii
Genitiv-Dativ cuparului cuparilor
Vocativ cuparule cuparilor
  1. dregător domnesc, în evul mediu, în Moldova, care avea funcția de ajutor al paharnicului; titlu purtat de acest dregător.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.