crupă

română

Etimologie

Din franceză croupe.

Pronunție

  • AFI: /'kru.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
crupă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crupă crupe
Articulat crupa crupele
Genitiv-Dativ crupei crupelor
Vocativ crupă crupelor
  1. partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii.
  2. regiunea dinspre coadă a cruponului.
  3. formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.