cuminecătură

română

Etimologie

Din a (se) cumineca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ku.mi.ne.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuminecătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuminecătură cuminecături
Articulat cuminecătura cuminecăturile
Genitiv-Dativ cuminecăturii cuminecăturilor
Vocativ cuminecătură cuminecăturilor
  1. (în practicile religiei creștine) ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie.
  2. (concr.) vinul și pâinea care servesc în acest scop.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.