cuman

română

Etimologie

Din franceză Cumanes.

Pronunție

  • AFI: /ku'man/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuman
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuman cumani
Articulat cumanul cumanii
Genitiv-Dativ cumanului cumanilor
Vocativ cumanule cumanilor
  1. persoană aparținând unei populații de neam turcic care, migrând dinspre est, în sec. xI s-a așezat pe teritoriul țărilor românești, unde, în parte a fost asimilată de populația românească.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cuman
Singular Plural
Masculin cuman cumani
Feminin cumană cumane
Neutru cuman cumane
  1. care aparține cumanilor, privitor la cumani.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.