culmina

română

Etimologie

Din franceză culminer < latină culminare.

Pronunție

  • AFI: /kul.mi'na/


Verb


Conjugarea verbului
culmina
Infinitiv a culmina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 culminez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să culmineze
Participiu culminat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre aștri) a atinge punctul de culminație.
  2. (v.intranz.) (fig.) a atinge stadiul cel mai înalt al unei situații, a ajunge la apogeu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.