culminație
română
Etimologie
Din franceză culmination.
Pronunție
- AFI: /kul.mi'na.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului culminație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culminație | culminații |
| Articulat | culminația | culminațiile |
| Genitiv-Dativ | culminației | culminațiilor |
| Vocativ | culminație | culminațiilor |
- trecere a unui astru la meridianul unui loc.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.