culbuta
română
Etimologie
Din franceză culbuter.
Pronunție
- AFI: /kul.bu'ta/
Verb
| Conjugarea verbului culbuta | |
| Infinitiv | a culbuta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
culbutez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să culbuteze |
| Participiu | culbutat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.