culbutor

română

Etimologie

Din franceză culbuteur.

Pronunție

  • AFI: /kul.bu'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
culbutor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culbutor culbutoare
Articulat culbutorul culbutoarele
Genitiv-Dativ culbutorului culbutoarelor
Vocativ culbutorule culbutoarelor
  1. basculator.
  2. element al mecanismului de distribuție, format dintr-o pârghie articulată care transmite mișcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere internă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.