culbutare
română
Etimologie
Din a culbuta.
Pronunție
- AFI: /kul.bu'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului culbutare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culbutare | culbutări |
| Articulat | culbutarea | culbutările |
| Genitiv-Dativ | culbutării | culbutărilor |
| Vocativ | culbutare | culbutărilor |
- acțiunea de a culbuta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.