cuișor

română

Etimologie

Din cui + sufixul -ișor.

Pronunție

  • AFI: /ku.iˈʃor


Substantiv


Declinarea substantivului
cuișor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuișor cuișoare
Articulat cuișorul cuișoarele
Genitiv-Dativ cuișorului cuișoarelor
Vocativ cuișorule cuișoarelor
  1. diminutiv al lui cui; cuiuț.
  2. (la pl.) condiment alimentar obținut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.