cuiuț
română
Etimologie
Din cui + sufixul -uț.
Pronunție
- AFI: /kuˈjuʦ
Substantiv
| Declinarea substantivului cuiuț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cuiuț | cuiuțe |
| Articulat | cuiuțul | cuiuțele |
| Genitiv-Dativ | cuiuțului | cuiuțelor |
| Vocativ | cuiuțule | cuiuțelor |
- (reg.) cuișor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.