cuculă

română

Etimologie

Din franceză cuculle < latină cucullus.

Pronunție

  • AFI: /ku'ku.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuculă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuculă cucule
Articulat cucula cuculele
Genitiv-Dativ cuculei cuculelor
Vocativ cuculă cuculelor
  1. veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.