crucifix

română

Etimologie

Din franceză crucifix < latină crucifixus.

Pronunție

  • AFI: /kru.ʧi'fiks/


Substantiv


Declinarea substantivului
crucifix
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crucifix crucifixuri
Articulat crucifixul crucifixurile
Genitiv-Dativ crucifixului crucifixurilor
Vocativ crucifixule crucifixurilor
  1. obiect de cult (la catolici) reprezentând pe Cristos răstignit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.