crucișător
română
Etimologie
Din verbul a (în)crucișa + sufixul -ător (după franceză croiseur).
Pronunție
- AFI: /kru.ʧi.ʃə'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului crucișător | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crucișător | crucișătoare |
| Articulat | crucișătorul | crucișătoarele |
| Genitiv-Dativ | crucișătorului | crucișătoarelor |
| Vocativ | crucișătorule | crucișătoarelor |
- navă de război rapidă, mai ușoară decât cuirasatul, care servește ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.