croma

română

Etimologie

Din crom. Confer franceză chromer.

Pronunție

  • AFI: /kro'ma/


Verb


Conjugarea verbului
croma
Infinitiv a croma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 cromez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să cromeze
Participiu cromat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de crom.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.