coridor

română

Etimologie

Din franceză corridor, germană Korridor.

Pronunție

  • AFI: /ko.ri'dor/


Substantiv


Declinarea substantivului
coridor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coridor coridoare
Articulat coridorul coridoarele
Genitiv-Dativ coridorului coridoarelor
Vocativ coridorule coridoarelor
  1. loc de trecere îngust (și lung), care leagă încăperile unei clădiri și din care se intră în camerele aceluiași apartament sau ale aceluiași etaj; culoar.
  2. porțiune îngustă de spațiu de-a lungul compartimentelor unui vagon de cale ferată.
  3. porțiune îngustă de teren care leagă două puncte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.