corectoare

română

Etimologie

Din corector.

Pronunție

  • AFI: /ko.rek'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
corectoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corectoare corectoare
Articulat corectoarea corectoarele
Genitiv-Dativ corectoarei corectoarelor
Vocativ corectoareo corectoarelor
  1. persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.