coraport

română

Etimologie

Din co- + raport (după rusă содоклад (sodoklad)).

Pronunție

  • AFI: /ko.ra'port/


Substantiv


Declinarea substantivului
coraport
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coraport corapoarte
Articulat coraportul corapoartele
Genitiv-Dativ coraportului corapoartelor
Vocativ coraportule corapoartelor
  1. raport de completare care însoțește raportul principal prezentat de o altă persoană.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.