copulă

română

Etimologie

Din franceză copule < latină copula.

Pronunție

  • AFI: /ˈko.pu.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
copulă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ copulă copule
Articulat copula copulele
Genitiv-Dativ copulei copulelor
Vocativ copulă copulelor
  1. cuvânt de legătură.
  2. verb copulativ.
  3. cuvânt care leagă subiectul de predicat.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.