copolimer

română

Etimologie

Din franceză copolymère.

Pronunție

  • AFI: /ko.po.li'mer/


Substantiv


Declinarea substantivului
copolimer
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ copolimer copolimeri
Articulat copolimerul copolimerii
Genitiv-Dativ copolimerului copolimerilor
Vocativ copolimerule copolimerilor
  1. (chim.) polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.