cop
română
Etimologie
Din dialectul săsesc kôp („pahar”) (Borcea 183). În Transilvania, Scriban preferă să plece de la maghiară köpü („butoi”). Confer rusă коп (kop).
Pronunție
- AFI: /kop/
Substantiv
| Declinarea substantivului cop | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cop | copuri |
| Articulat | copul | copurile |
| Genitiv-Dativ | copului | copurilor |
| Vocativ | copule | copurilor |
- (reg.) măsură de capacitate de aproape un litru.
- cană, vas având această capacitate.
- conținutul unei astfel de căni.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.