conurbație

română

Etimologie

Din franceză conurbation.

Pronunție

  • AFI: /ko.nur'ba.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
conurbație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conurbație invariabil
Articulat conurbația invariabil
Genitiv-Dativ conurbației invariabil
Vocativ conurbație invariabil
  1. formă complexă de așezare umană formată dintr-un oraș cu rol de centru, spre care gravitează, din punct de vedere economic, administrativ și cultural, o serie de orașe învecinate mai mici.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.