consemnațiune

română

Etimologie

Din franceză consignation (refăcut după semn).

Pronunție

  • AFI: /kon.sem.na.ʦiˈu.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
consemnațiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consemnațiune consemnațiuni
Articulat consemnațiunea consemnațiunile
Genitiv-Dativ consemnațiunii consemnațiunilor
Vocativ consemnațiune consemnațiunilor
  1. operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop; consemnare.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.