conlocui

română

Etimologie

Din con- + a locui (după franceză cohabiter).

Pronunție

  • AFI: /kon.lo.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
conlocui
Infinitiv a conlocui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 conlocuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să conlocuiască
Participiu conlocuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (înv.) a locui împreună cu altcineva; a coabita.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.