coabita

română

Etimologie

Din franceză cohabiter < latină cohabitare.

Pronunție

  • AFI: /ko.a.biˈta/


Verb


Conjugarea verbului
coabita
Infinitiv a coabita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 coabitez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să coabiteze
Participiu coabitat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (jur.) a locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.