conlocuitor

română

Etimologie

Din a conlocui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /kon.lo.ku.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
conlocuitor
Singular Plural
Masculin conlocuitor conlocuitori
Feminin conlocuitoare conlocuitoare
Neutru conlocuitor conlocuitoare
  1. care locuiește împreună cu altcineva.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
conlocuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conlocuitor conlocuitori
Articulat conlocuitorul conlocuitorii
Genitiv-Dativ conlocuitorului conlocuitorilor
Vocativ conlocuitorule conlocuitorilor
  1. persoană care locuiește împreună cu altcineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.