comutare

română

Etimologie

Din a comuta.

Pronunție

  • AFI: /ko.mu'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
comutare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comutare comutări
Articulat comutarea comutările
Genitiv-Dativ comutării comutărilor
Vocativ comutare comutărilor
  1. acțiunea de a comuta și rezultatul ei.
  2. particularitate a atenției unei persoane de a trece cu ușurință de la o activitate la alta.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.