comutație

română

Etimologie

Din franceză commutation.

Pronunție

  • AFI: /ko.mu'ta.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
comutație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comutație comutații
Articulat comutația comutațiile
Genitiv-Dativ comutației comutațiilor
Vocativ comutație comutațiilor
  1. totalitatea operațiilor, manuale sau automate, de conectare și de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice.
  2. proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secțiune a înfășurării indusului unei mașini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii.


Traduceri

Anagrame

  • comutatei

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.