combinator
română
Etimologie
Din franceză combinateur. Confer rusă комбинатор (kombinator).
Pronunție
- AFI: /kom.bi.naˈtor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului combinator | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | combinator | combinatori |
| Feminin | combinatoare | combinatoare |
| Neutru | combinator | combinatoare |
- care combină, care determină o combinație.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului combinator | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | combinator | combinatoare |
| Articulat | combinatorul | combinatoarele |
| Genitiv-Dativ | combinatorului | combinatoarelor |
| Vocativ | combinatorule | combinatoarelor |
- aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.