comando

română

Etimologie

Din franceză commando.

Pronunție

  • AFI: /koˈman.do/


Substantiv


Declinarea substantivului
comando
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comando comandouri
Articulat comandoul comandourile
Genitiv-Dativ comandoului comandourilor
Vocativ comandoule comandourilor
  1. corp de trupe organizat și antrenat în mod special pentru acțiuni deosebite, executate independent.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.