colcăială

română

Etimologie

Din a colcăi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /kol.kəˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
colcăială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colcăială invariabil
Articulat colcăiala invariabil
Genitiv-Dativ colcăielii invariabil
Vocativ colcăială invariabil
  1. faptul de a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.