colcăi
română
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /kol.kə'i/
Verb
| Conjugarea verbului colcăi | |
| Infinitiv | a colcăi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
' |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să colcăie |
| Participiu | colcăit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre oameni și animale) a umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo.
- (v.intranz.) (reg.) a clocoti; a vui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.